Sfaturi Pescaresti
Impotriva curentului - pescuit la crap pe ape curgatoare
Un articol scris exclusiv pentru Club Pescari
Daca n-ati avut niciodata dril cu un crap de apa curgatoare, sa
stiti de la mine - pierdeti cea mai mare provocare din toata viata
voastra de pescari!
Am facut cunostinta cu crapii de apa curgatoare cu mai bine de 20 de
ani in urma, pe sectorul austriac al Dunarii, in timp ce pescuiam la
mreana. Aveam o lanseta de feeder si dadeam la viermusi si am avut un
peste pe care m-am chinuit 20 de minute sa-l aduc la minciog. Era un
crap. Experienta m-a impresionat atat de tare, incat m-am hotarat sa
acord mai multa atentie crapului de apa curgatoare.
De atunci, am pescuit pe rauri si fluvii din toata lumea, cum ar fi pe
Ural in Kazahstan, pe St. Lawrence in Statele Unite, pe Pad in Italia,
pe Dunare in Austria si in Delta Dunarii, in Romania. Crapii de apa
curgatoare sunt diferiti de orice alt tip de crap. Fiind obligati de
regula sa inoate impotriva curentului, au nevoie sa consume multa
energie, ceea ce ii impiedica sa acumuleze depozite de grasime cum fac
in mod normal fratii lor din lacuri. Pentru crap, grasimea este o sursa
de energie, iar crapii de rau sunt in situatia de a se hrani permanent,
ca sa-si procure energia in absenta grasimii. Asta nu inseamna, insa, ca
pot fi prinsi in orice perioada a anului. Pe apa rece, metabolismul lor
e incetinit, ca la orice alt crap, si atunci se hranesc mai putin. In
asemenea momente, sunt greu de prins.
LOCALIZARE
Cum localizam crapii in ape curgatoare? Evident, urmarind apa si
uitandu-ne dupa ei. Crapii de rau ies la suprafata si fac sarituri ca si
cei de lac. Atat ca, pe apa curgatoare, pestii pe care ii vezi sunt de
regula doar in trecere, spre deosebire de crapii de lac, ale caror
sarituri indica zone de rezidenta. Pe rauri si fluvii, daca vezi o
saritura de crap, nu inseamna ca pestele se si hraneste acolo.
Din punctul meu de vedere, e mai important sa vad substratul.
Crapului nu-i place sa se hraneasca in curent puternic, de asta ma
intereseaza gropile. O groapa adanca inseamna un curent mai slab in acel
loc. Pe gropi se creeaza contracurenti, care aduna o mare parte din
hrana adusa de ape.
Daca aveti posibilitatea sa folositi o barca, o sa va ajute si la
identificarea structurilor, si la prinsul pestelui. Cu un sonar studiati
substratul, gasiti gropile, verificati agataturile periculoase. Daca
sunteti obligati sa ramaneti pe mal, puteti verifica substratul cu o
ajutorul unei lansete obisnuite, cu plumb si pluta. Lasati plumbul sa se
tarasca pe fund si, cand vedeti ca pluta incepe sa pluteasca neted,
fara sa se zgaltaie, inseamna ca plumbul nu mai atinge fundul si aveti o
zona cu apa adanca. Ridicati pluta (dati apa mai mare, cum zic
pescarii), aruncati lanseta in amonte si repetati operatiunea pana cand
aveti o imagine clara asupra adancimii.
Primavara, crapii pot veni foarte aproape de mal, pentru ca apa mica
tine multa hrana naturala. Aici gasesc melci, raci, chironomide si
diverse alte larve. Acestea sunt locurile in care apa se incalzeste mai
repede si poti sa prinzi crap la momeli mici, cum ar fi un boilies de
10-14mm sau o aluna tigrata.
Mai ales primavara, trebuie cautate segmente de rau cu un curent cat mai
mic. Coturile, golfurile sau crengile aplecate in apa pot fi secretul
succesului. Desigur, cand trasaturile incep sa se inmulteasca, se pot
folosi momeli mai mari. Pe unele fluvii, insa, cum ar fi Padul, in
Italia, e aproape imposibil sa dai cu momeli mici, din cauza ciortanului
sau a carasului, care vin sa traga instantaneu.
Pescuitul de primavara e schimbator, depinde de schimbarile de
temperatura, de cresterile sau scaderile de nivel ale apei si de
fluctuatiile curentului, dar poate fi o experienta spectaculoasa.
Personal, pentru pescuitul la crap pe ape curgatoare, prefer vara,
cand atat vremea, cat si nivelul apei sunt mai stabile. Și pescuiesc
exact pe zonele adanci despre care am vorbit mai sus.
ECHIPAMENT
Sa trecem acum la capitolul echipament, care este probabil cel mai important.
Va trebuie plumbi grei, mergand de la 120 la 280g, in functie de
forta curentului. Prin urmare, lansetele trebuie sa fie suficient de
puternice ca sa poata arunca acesti plumbi pe distante scurte. Nu sunt
necesare lansete de somn sau alte lansete de mare putere, e de ajuns o
lanseta de crap cu T/C intre 3 si 4lbs. Va fi suficient de robusta ca sa
lanseze un plumb greu la aproximativ 30m, distanta la care se
pescuieste de obicei. Pe de alta parte, lanseta e bine sa aiba o actiune
mai parabolica, dar cu destula putere pentru a obosi pestele. Crapii
salbatici, in special, si multi dintre crapii de ape curgatoare nu se
hranesc doar cu scoici, au un meniu care include si scoici, dar mai ales
melci si raci. Ca atare, gura lor e diferita de cea a crapilor de lac
si, daca lanseta e prea puternica, poate face sa le sara carligul din
gura.
Ca linie principala, prefer un monofilament moale si suplu, cu
elasticitate redusa. Elasticitatea redusa e importanta ca sa controlezi
mai bine pestele pe care l-ai intepat.
Nu folosesc inaintas de niciun fel, pentru ca nodul de conexiune cu
linia principala aduna vegetatia care curge la vale, alge si asa mai
departe. In scurt timp, va fi acoperit de resturi si poti sa ai probleme
cand esti in dril. Ca diametru, prefer 0,40mm, care e indeajuns de gros
ca sa reziste la abraziune, cand se freaca de pietrele de pe fundul
apei, si nici nu se intinde prea mult cand arunci cu plumb greu.
Mulineta trebuie sa aiba un angrenaj rezistent si cea mai buna frana
posibila. Daca pestele pe care l-ai intepat pleaca in aval, iti poate
lua si 200 de metri de pe tambur.
Constructia monturii trebuie sa fie urmatoarea: clips si conector
pentru plumb pierdut, vartej si un forfac de monofilament sau
fluorocarbon cu o lungime de 30-50cm. Totul cat se poate de simplu - fac
o bucla pe firul de forfac ca sa fixez boiliesul, dupa care leg
carligul cu un nod fara nod. Lungimea forfacului este foarte importanta.
Un forfac lung se intinde mai bine si se aseaza discret pe fundul apei,
in timp un un forfac scurt incepe sa se rasuceasca in curent.
Pentru majoritatea pescarilor, lucrul cel mai complicat este sa plaseze
montura corect, unde trebuie sa stea. Problema lor e curentul apei, care
taraste plumbul si, in urma lui, toata montura pana cand se agata
undeva in afara vadului.
Cel mai bun sistem de a pune montura acolo unde vrei ii apartine
prietenului meu Sylvain Remetter: incercati sa aruncati la cativa metri
in amonte de punctul in care incepe groapa. Țineti pick-up-ul deschis si
lasati plumbul sa se scufunde fara sa-l opriti. E important sa ajunga
la fund cat mai repede. In momentul in care a atins fundul, inchideti
pick-up-ul si, fara sa mai recuperati, puneti lanseta pe suport. Care e
secretul? Datorita contracurentului, plumbul aproape ca e "aspirat" in
spatele gropii. Daca nu intervine o tensiune suplimentara in fir, va
ramane acolo unde a cazut.
Acest sistem iti permite sa folosesti plumbi de doua ori mai usor
decat alti pescari. Imi aduc aminte ca, in urma cu cativa ani, am
intalnit un grup de pescari englezi in Delta Dunarii. Prinsesem deja
cativa crapi frumosi, pestele se hranea bine. Dupa cateva zile, englezii
voiau sa plece. Cand i-am intrebat de ce pleaca atat de repede, mi-au
raspuns ca nu puteau sa tina montura pe loc nici macar cu plumb de 280g.
Asta mi s-a parut ciudat, pentru ca eu dadeam cu plumb de 140g si nu
aveam probleme. Dupa cateva explicatii si demonstratii, au invatat rapid
si, pana la urma, au avut capturi frumoase.
NADE
In ceea ce priveste nada, crapii de apa curgatoare se dau in vant
dupa orice boiliesuri pe baza de faina de peste si, ca atare, asta e
nada pe care o folosesc, la diametre de 20-22mm. Nadirea se face dupa
aproximativ aceeasi metoda ca si aruncarea, adica la cativa metri mai
sus de locul in care incepe groapa. La marginea gropii, contracurentul
tine boiliesurile pe loc. Cea mai mare greseala pe care o fac pescarii
in mod constant este sa nadeasca undeva la 200 de metri in amonte. Nada
se va raspandi peste tot si curentul o va duce la vale oriunde, numai
unde vrei nu. Strategia de nadire e simpla: o mana sau doua de
boiliesuri la fiecare 30-45 de minute iti garanteaza ca fiecare crap
care trece pe acolo va gasi ceva nada. Chiar daca, pe gropi, curentul
este mai slab, e totusi suficient de puternic sa ia si boiliesurile la
un moment dat.
Trasaturile difera in intensitate. De la o discreta scuturare a
varfului si pana la o plecare in forta, cu toata viteza, orice e
posibil. Trebuie remarcat un lucru interesant: odata intepati, crapii
mari au tendinta sa urce in amonte, in timp ce crapii mici coboara in
aval. Asa ca, de regula, stii imediat daca ai de-a face cu un peste mare
sau mic. Asta nu inseamna ca pestele mic e mai usor de scos. Cum
spuneam mai devreme, se duce ca o locomotiva si n-ai cum sa-l opresti,
iar daca il fortezi, il pierzi. De asta ai nevoie de un ansamblu foarte
bun cu plumb pierdut si de carlige solide. Recomand carligele cu
deschidere larga, de tip "wide gape", puternice, dar nu foarte groase in
carne, si cu tija scurta. Folosesc numai carlige fara spin, fiindca am
incredere absoluta in ele, dar daca nu va simtiti in siguranta cu ele,
alegeti carlige cu microspin.
Nu trageti prea tare de peste, in mod sigur o sa-l pierdeti. Veti
intelege de ce daca va uitati cu atentie la impresionantele aripioare
pectorale ale unui crap de apa curgatoare. Crapul le foloseste ca pe o
vasla si, cu ajutorul curentului, tine fundul si zici ca s-a agatat.
Solutia este sa ai rabdare. Dupa un timp, pestele se pune in miscare si
atunci poate fi ridicat de pe fund. In concluzie, crapul iti spune
singur cand poti sa tragi de el si cand trebuie sa-i dai fir.
Va rog sa ma credeti, odata ce ati prins primul crap de apa
curgatoare, o sa fiti la fel de infectati cu acest virus pe cat sunt si
eu. Sper ca informatiile din acest articol sa va fie de folos.
Fir intins!
HTML Comment Box is loading comments...