Arta de a alege firul ideal
| - S-au dus vremurile cand eram fericiti sa avem o rola de "Tortue-Nacrita"
cumparata la contrabanda sau cand vreun prieten bun, venit din Germania
ne daruia o rola de "Damyl"! (Merita amintite firele de la "Tortue" a
caror durata de viata - fara pierderea calitatii - nu am mai întalnit o
la nici o alta marca). Din cauza greutatii de a procura asemenea "
bijuterii", întorceam firul pe rola dupa cativa ani şi din nou ne bucura
stralucirea proaspata a acestuia. Recordul a fost un nylon "Tortue " cu
care am pescuit 8 ani şi din care mai aveam pe tambur nu mai mult de 30
m. Priveam cu tristete cum, din cauza rupturilor şi a taierii nylonului
uzat, tamburul devenea tot mai gol în timp ce citeam ca cehii nu
foloseau niciodata un fir mai mult de un sezon iar englezii îl înlocuiau
dupa fiecare partida! Dar a venit soarele şi pe strada noastra ! Cred
ca nici comerciantii nu pot enumera toate marcile existente pe piata!
Cat despre prezentare ce sa mai zic, îti ia ochii !
| Pledoarie pentru monofilament
Avansul tehnologic din ultimii 10 ani a dus la scule mai uşoare, mai
fine şi implicit la fire mai performante . Grosimile firelor cu care
pescuim azi sunt mai mici cu 0,1 sau chiar 0,2 mm. fata de cele din urma
cu ceva ani. Firelor monofilament li s-au adaugat cele multifilament
(textile ) ceea ce a dus la împartirea pescarilor. Adeptii
multifilamentelor lauda contactul instantaneu cu peştele la întepare şi
reducerea substantiala a ruperilor. În pescuitul la crap, care a devenit
unul profesionist, majoritatea pescarilor utilizeaza fire
multifilament. Chiar şi în pescuitul la rapitori am întalnit multi
adepti ai acestor fire - mai ales în randul " bibanarilor " - datorita
creşterii numarului de capturi .
Dar tocmai lipsa elasticitatii firelor textile face ca şocul sa fie
preluat brutal de lanseta şi am vazut chiar şi lansete de marca cu
varfurile rupte la înteparea unor peşti mai mari. Pe langa acest
inconvenient, firele textile mai au un dezavantaj uzand prematur inelele
lansetei. Cu toate ca în cazul pescuitului cu fir textil lansetele au
fost dotate cu inele foarte dure din aliaje rezistente la frecare ,
(SIC, S- SIC sau FUJI ), dupa un concediu mai lung în Delta, nu foarte
multe inele raman intacte . Am pescuit de cateva ori cu fir textil dar
nu avem " compatibilitati " aşa ca am ramas pe monofilamente.
Elasticitatea, elasticitate, fuga prin inele la lansare dar şi
recuperarea rapida silentioase, şansele peştelui crescute la peste 50 %
.... ce mai , numai avantaje. Aceste calitati ale monofilamentului
adaugate unei lansete sensibile, unei mulinete fin reglate şi unei maini
antrenate fac din pescuit o adevarata placere .
Culoarea optima
Este greu sa te decizi la culoarea nylonului. Albe, bleu, albastre,
mov, verzi, maro de diferite nuante, gri, galbene, negre? Înainte cu
multi ani cautam cu încapatanare fire verzi ca apa curata, gri ca apa
surie sau maro ca vegetatia, fugind de alb, galben, albastru şi negru.
Asta pana m- am întrebat ce vede peştele şi nu ce vad şi vreau eu! M-am
scufundat sub apa şi am luat cu mine un "snop" de fire de toate
culorile. Surpriza ! Firele albe şi bleu date deoparte de mine erau cele
mai putin vizibile! Urmau în ordine firul mov, verde, gri, maro ,
galben şi negru . Bineînteles ca m-am adaptat din mers iar cand ma abat
nu o fac decat pentru fire uşor maronii sau pentru fire "fluo".
"Craparii" spun ca nu are importanta culoarea şi dau exemplu firele
negre cu care pescuiesc. Au dreptate dar eu nu ma refer la pescuitul "la
troaca" unde aduna crapii cu tone de nada ci la pescuitul pe rauri. Pe
rauri, peştii sunt mult mai sperioşi şi vigilenti astfel încat un fir
negru este pentru ei uşor de vazut şi îl evita. O spun din proprie
experienta .
Am folosit fir negru de 0, 2 mm într- o zi cand scobarii muşcau bine .
Nu am prins nici un scobar ci numai un biban şi o babuşca mica . Cum am
schimbat cu un fir alb, a început nebunia ! Daca nu ar fi venit o
vijelie , care m-a fugarit de pe apa, nu aş mai fi avut unde pune
scobarii!.
Grosimea
Cu toata importanta culorii, grosimea firelor este cea care face
jocurile. Cu cat diametrul firului este mai mic, cu atat avem şanse mai
mari sa prindem peşte. La scobar, la ora actuala , se pescuieşte cu fire
de 0, 10- 0, 12 mm. Am vazut pescari care exagereaza cu 0, 08 mm. dar
în cazul scobarilor mai mari rupturile sunt dese .
FORFACH-ul
Este indicata legarea carligelor cu fir de aceeaşi marca şi cu diametre
mai mici cu 0,05- 0,04 mm decat firul campului. Atentie la firele de
top la care un forfach de 0, 10 mm rupe o linie de 0,14- 0,16 mm, iar la
orice fire, cu cat forfach-ul este mai scurt cu atat el devine mai
rezistent la rupere decat linia. Deci, avem linia şi forfach- ul de
calitate . Ce lipseşte ? Sa le legam împreuna. Ataşarea forfach-ului de
linie se poate face în trei feluri :
- cu antirasucitor.
- cu ochiuri.
- prin lipire.
Legarea celor doua fire prin intermediul unui antirasucitor este
practicata în special în pescuitul cu plute "Waggler" la distanta mare
în lacuri şi balti, cand recuperarea rapida imprima momelii o mişcare de
rotatie , tip "elice" , ceea ce duce la rasucirea firului şi implicit
la formarea de bucle şi "peruci ". Antirasucitorul (foto) elimina
în buna parte acest fenomen chiar daca este un element vizibil în
apa. Pe rau se practica legatura clasica prin ochiuri . Dezavantajul
este ca cele doua ochiuri (Foto) - de pe camp şi forfach - maresc
suprafata de frecare în apa . Legarea ochiurilor mici, presarea lor şi
taierea la limita a "mustatilor" rezultate din legare reduc mult acest
dezavantaj .
A treia metoda , cea a lipirii celor doua fire , este putin utilizata
la noi deşi este cea mai eficienta, eliminand nodurile şi legaturile.
Englezii folosesc solutii cu care lipesc şi forfach-ul de carlig! Nu
încercati cu "Super- Glue" şi alte produse similar. Au încercat altii
iar rezultatele....mai bine nu le amintesc !
Carlig legat direct pe linie
Cum am spus mai sus , sunt 3 metode de a lega forfach- ul de camp. Eu o
practic pe a 4-a şi anume pescuiesc fara forfach, cu carligul legat
direct pe linie. Marele avantaj de a nu avea nici un nod pe fir are şi
un mare dezavantaj. Cand se agata carligul de vreun obstacol , este
posibil sa se piarda montajul cu pluta cu tot. Daca locul permite, pluta
se poate recupera. Daca nu, atunci o zestre bogata de plute rezolva
problema .
Cum testam rezistenta firului
Multi pescari înfaşoara nylonul pe maini şi trag ceea ce este total
greşit. Degeaba un fir rezista la tractiunea directa daca nu rezista la
tractiunea pe nod . De aceea, se face o bucla cu nod simplu, şi se trage
de fir cu ajutorul unui creion. În cazul în care se rupe uşor, repetam
operatiunea dar de data aceasta cu nod dublu. Am avut surpriza de a gasi
fire care se rupeau ca ata cu nod simplu şi refuzau sa se rupa cu nod
dublu! Daca şi în cazul nodului dublu firul se rupe uşor, cautam alte
fire. Atentie ! La strangerea nodurilor trebuie sa umezim firul . În caz
contrar, nodul nu se aşeaza şi apare fenomenul de ”pleasnitura” care
rupe chiar şi fire foarte bune.
Sfat de final
Greu de ales ! Culori, grosimi şi rezistente diferite! Cu o asemenea
varietate, doar experienta sau sfaturile unui prieten mai priceput în
ale pescuitului ne pot ajuta. Voi încheia cu un singur sfat : Nu
va zgarciti şi nu pescuiti cu un fir mai mult de 2 ani! Ideal este sa
avem pe tambur fir proaspat în fiecare an. În cazul în care îl pastrati
atat timp, în al doilea an întoarceti-l pe tambur şi veti avea cei 50-
75 m nefolositi în anul anterior- neciupiti, nesubtiati şi neslabiti de
tractiunile repetate .
|