Nade si Momeli
Mamaliga
Una dintre momelile nelipsite pescarilor de crap,
caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne
influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca
este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada
din ac. O mamaliga dura (in special zona marginala, cu coaja) este lasata
de pesti iar cea prea moale cade uneori chiar la lansare. Va prezentam
in continuare 3 retete de mamaliga verificate in practica cu rezultate
foarte bune.
1. Reteta urmatoare este verificata si
da rezultate dintre cele mai bune.
Se ia o masura de faina si doua de malai. Se
pune 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun. Cind amestecul a fiert,
se adauga 1 lingura de zahar sau miere, un virf de cutit de sofran si
5 picaturi de esenta de anason (de regula pentru crap). Se adauga treptat
si cantitatea de malai/faina ramase, pina la finalizare. Aceasta poate
fi folosita cu succes ca nada. Pentru obtinerea momelei pentru ac, se
introduce mamaliga intr-o bucata de pinza sau chiar dres de dama si
se face o minge strinsa bine cu materialul respectiv. Este bine apoi
sa o latim prin presare. Se fierbe apoi pina cind aceasta pluteste in
vasul cu apa. Se lasa la racit si apoi se scoate din material. Aceasta
poate fi taiata cubulete de diferite marimi, dupa dorinta.
----------------------------------------------------------
2. Se pune un vas cu 2 litri de apa la
fiert; in apa se pune o lingura de seminte de anason bine macinate.
Cand fierbe apa se adauga faina "musuroi" si se lasa sa fiarba
circa 20 de minute, dupa care se amesteca continuu circa 6 min.. Rasturnam
mamaliga pe un fund de lemn, o acoparim cu un ziar umed si o lasam pana
a doua zi. Adoua zi, cu o ora inainte de a pleca la pescuit, se framanta
mamaliga cu srot si cu pesmet bine macinat pana cand ajunge la o consistenta
omogena (asemanator plastelinei) si culoarea gri inchis. Cand ajungem
pe malul apei se ia o bucata de marimea unui mar mai mare si se amesteca
cu putina apa din lac (obligatoriu) pentru a deveni mai moale decat
restul; aceasta va deveni momeala, in timp ce cealalta va fi distribuita
naditoarelor. Pentru a o indulci se pot adauga 1-2 pastile de ciclamat
de sodiu (acesta are avantajul ca nu fermenteaza la caldura).
-----------------------------------------------------------
3. Calitatea principala a unui cub de
mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit
de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul
textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza
perfect - pentru mine - este urmatoarea: Ideal este sa folosesti apa
de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi
apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul
cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant
alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer
sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma
de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai
necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa
zicem 1,5 l., intr-un ceaun (ideal este sa folosesti un ceaun numai
pentru momeli si nade. Pestele e mai sensibil decit un ciine politist,
simte dilutii infinitezimale. Un miligram de haleala umana - prajeala,
condiment sau orice nu-i place pestelui - il alunga fara doar si poate
din preajma cirligului. De aceea, hrana pentru peste nu trebuie sa se
atinga de nimic nu care miroase conform nasului nostru, ci care doar
e susceptibil sa se fi atins de hrana umana - chiar si miinile unui
fumator sunt otravitoare pentru momeala sau nada) in care se arunca
doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta.
Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25
minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de
crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum
e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune
mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare
a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt
ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa
legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se
obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se
malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate
il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des
in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata,
mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga
nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste
limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt
extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa
cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un
miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate.
Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor
si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de
aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas
cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre
ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute.
Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa
si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde
merg pestele prefera vreo aroma. Cuburile merg la crap cel mai bine
cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare
succes, dar nu e o reteta universala. In final, iata si legea lui Murphy
la cuburi (incercata pe propria-mi piele): Cu cit faci mai multe cuburi
si mai frumoase, cresc sansele sa le arunci la terminarea partidei ca
nada pentru altii. Cu cit faci mai putine si mai in viteza, cu atit
vei prinde mai mult peste si in final vei ramine in criza de cuburi.
Fir intins!
|